Oamenii care mă cunosc și mă văd acum, dacă le-aș spune că am luat un praf magic, ar fi mult mai dispuși să mă creadă decât să creadă că este rezultatul muncii și perseverenței mele.
Tania
Am cunoscut-o pe Tania la unul dintre atelierele de eliberare emoțională pe care le-am susținut și apoi la programul transformațional început în februarie 2024.
Încă de la început, am simțit-o pe Tania deschisă și motivată, curioasă și cu adevărat interesată.
Am aflat ulterior că, în 2022, după ce greutatea de 104 kg își pusese amprenta pe articulațiile ei și îi făcea fiecare pas dureros și frustrant, ea a luat decizia de a face ceva pentru ea și sănătatea ei.
Până la acel punct, greutatea nu o deranjase, pentru că prin asta se simțea apropiată de bunica ei, plină de iubire și care mereu îi dădea „papa bun”. Mai târziu, a înțeles că ceva din ea se simțea mândră să fie ca bunica – pufoasă și iubitoare, dar corpul ei a început să-i spună: „Gata, până aici! Așa noi nu mergem mai departe.”
A fost punctul ei de trezire. Durerea, neputința și suferința au declanșat în ea voința de a face ceva pentru sănătatea ei.
Fiind o femeie inteligentă, cu cunoștințe temeinice de alimentație și biochimie, și-a structurat planul alimentar, a început să fie atentă și consecventă, să facă plimbări, chiar dacă articulațiile o dureau și fiecare pas era o povară.
Pe Facebook, i-a apărut o postare de-a mea. A rezonat cu mesajul, apoi a urmărit mailurile pe care le primea regulat și chiar a intrat în grupul privat de Facebook dedicat vindecării prin conștientizare. Aici a participat la ateliere de eliberare emoțională, deoarece a simțit că aceea era piesa de puzzle lipsă, cea care o făcea ca, în ciuda voinței, să aibă totuși perioade în care se reîntorcea la mâncatul emoțional, pe bază de tristețe, furie și alte emoții copleșitoare.
Tania a decis să înceapă călătoria ei de transformare și vindecare interioară în februarie 2024, având atunci o greutate de 87 kg și emoții de care era conștientă că o sabotau. Intenția ei a fost să se simtă ușoară pe interior și echilibrată emoțional.
A fost omul care a avut curajul să se deschidă de la prima întâlnire. Chiar dacă temele ei de viață nu erau deloc comode, a avut puterea de a fi vulnerabilă, pentru că se săturase de emoțiile dureroase.
Nu s-a închis în ea, nu a fugit, ci a fost dispusă să stea față în față cu poverile din poveștile ei de viață. A trecut dincolo de disconfort, iar cu fiecare întâlnire se simțea mai eliberată, ca nici nu mai simțea nevoia să se cântărească, pentru că era mai împăcată cu ea însăși.
Efectiv, a absorbit cunoștințele împărtășite despre cum funcționează mintea, corpul, boala și legile universale, încât mintea ei a devenit aliatul ei și a susținut-o să se deschidă, să fie vulnerabilă și, pas cu pas, i-a redat încrederea în ea.
Mi-a spus că asta i-a îmbunătățit capacitatea de a gestiona relațiile cu copiii, cu soțul alcoolic și că a reușit să învețe să-și facă loc în propria ei viață, că simte că s-a regăsit pe ea ca femeie, că a încetat să mai fie salvatorul celorlalți, să-și ierte mama și că acum poate să vadă în mama ei un învățător și că, din interacțiunea cu mama, sufletul ei a avut șansa să învețe lecții valoroase.
Transformarea ei este mai mult decât vizibilă pentru cei din jurul ei. Deja după primele trei luni eliberase 11 kg și, de la vârsta biologică de 80 de ani la intrarea în program, a ajuns după trei luni la vârsta biologică de 60 de ani. Acum, după un an de la începerea programului, este o femeie minunată, cu o greutate sănătoasă și armonioasă de 67 kg.
Mi-a împărtășit că cei din jur, care îi văd transformarea, cred că a luat vreun tratament, îi spun că sigur a făcut operație de stomac și nu le vine să creadă că a fost rezultatul voinței și perseverenței ei de a-și schimba felul de gândire, de a fi echilibrată emoțional și de a avea un stil de viață sănătos.
Nu a fost vreo magie peste noapte, a fost voința de a integra în practica ei meditația zilnică, eliberările emoționale și observarea, fără să mai reacționeze pe pilot automat.
Mă bucur că am avut onoarea să facă parte din grupul format, că a avut încrederea să-i fiu ghid și că am putut asista cu bucurie la procesul ei de transformare, despre care, cu asumare și încântare, spune că încă continuă.
Dacă în ianuarie 2024 și-a pus intenția de a fi în forma ei fizică optimă, fericită, împlinită și bucuroasă, în ianuarie 2025 și-a pus intenția de a-și da voie să iasă din zona de confort și să-și deschidă orizonturile, să-și dea o provocare pentru minte, corp și suflet.
La vârsta de 55 de ani, s-a înscris la un curs de limba engleză, pentru că vrea să se simtă în largul ei să comunice cu oamenii atunci când călătorește. Acum, mersul pe jos nu mai este o problemă și poartă chiar și tocuri, am surprins asta în poze 🙂 .
Chiar dacă a eliberat greutatea corpului, acum a decis să-l tonifice prin sport, deși ideea asta era de neconceput înainte și continuă să-și hrănească și să aibă grijă de suflet prin participarea în acest grup.
Felicitări, Tania! Știu și simt recunoștința ta, iar parcursul tău aduce bucurie sufletului meu și alimentează cu energie călătoria mea alături de voi!
Roxana este o tânără minunată de 34 de ani, un om îndrăgostit și pasionat de artă, de la pictură până la fotografie, care a creat expoziții de artă și a câștigat premii la secțiunea de filme. Eu am întâlnit-o când a decis să intre în grupul de transformare și vindecare interioară, după ce, la vârsta de 22 de ani, a primit diagnosticul unei boli neurodegenerative, o boală de care nu a vrut să audă și despre care medicina clasică nu aduce vești prea îmbucurătoare.
Corpul a început să nu o mai asculte: de la tulburări de echilibru, mers greoi, amorțeli – încât nici tălpile picioarelor nu și le mai simțea – până la dureri de spate. Cunoscând-o, am înțeles că, în spatele unui om retras și care nu supăra pe nimeni, se aflau povești nespuse, emoții grele, despre care voi alege să nu vorbesc… Dar știu că privirile oamenilor o incomodau și asta a făcut-o să se retragă și mai mult.
Toate aceste stări îi făceau somnul dificil, chiar cu coșmaruri, și de aici lipsa de energie și de bucurie de viață.
Vorbele medicului au marcat-o puternic, când i s-a spus că, dacă avansează, boala asta o va aduce în scaunul cu rotile… Un gând care a bântuit-o mult timp și care îi făcea nopțile albe de frică.
Dar uite că ceva profund din interior – eu zic că este grația divină, care ne ghidează pe toți în viață – i-a fost alături și i-a dat putere când poate nici nu se aștepta. Mai știu că un om drag sufletului ei i-a fost alături, deși relația cu părinții ei nu a fost deloc ușoară.
Am simțit-o la început timidă, un suflet atât de frumos. Cu interes și multă determinare, a ales să vină la toate întâlnirile de grup, iar energia ei de curiozitate transpare dincolo de imaginea ecranului. Cu timpul, în energia de susținere a grupului, a început să se deschidă, pentru că a folosit fiecare proces de eliberare și împărtășire a colegelor de grup ca pe o șansă de vindecare de sine.
Meditațiile erau adevărate călătorii de eliberare în corpul ei încleștat de emoții, și, uite-așa, au apărut primele semne de îmbunătățire – durerile lombare persistente, pentru care încercase diferite centuri pentru a-și menține corpul și a-și elibera durerea, pur și simplu au dispărut după primele întâlniri. A realizat că nu poziția corpului era problema, ci tensiunea emoțională din spate.
Vina pe care o simțise toată viața, fără să știe de ce, a început să dispară, iar treptat a eliberat frica, iar gândul scaunului cu rotile, care o îngrozea, s-a risipit. A ales, asumat, să refuze să ajungă acolo, pentru că a înțeles că, pe lângă tratamentul clasic pe care îl urmează, tehnicile alternative de terapie chiar aduc rezultate și o pot ajuta să aibă o altă calitate a vieții.
A început să-și accepte mai mult emoțiile, să se împace cumva cu boala și cu reacțiile corpului. A început să doarmă din nou bine, iar coșmarurile au dispărut. După ce toată viața își rosese unghiile, a renunțat la acest obicei, a început să se împrietenească cu emoțiile și să le accepte, fără să mai fugă de ele. Apoi, și intoleranța la lactoză a dispărut. Acestea au fost primele rezultate ale ei, iar pe mine, ca medic, m-au surprins, când a scris o scrisoare cu toate provocările pe care le-a depășit și primele ei rezultate.
Dacă înainte se simțea ca o legumă, fără energie, acum are energia unui om normal, reușește să stea mai mult în picioare, uneori chiar să facă plimbări de o oră, cu o singură pauză. Continuă să facă sport și simte cum și exercițiile sunt mult mai eficiente.
Și astăzi practică eliberarea emoțională, procesele ghidate de Theta Healing și meditațiile.
Pentru mine, un succes mai mult decât evident al vindecării ei interioare este faptul că a ales să răspundă cu deschidere invitației mele de a vorbi despre experiența ei. Știu că nu i-a fost ușor, dar gestul ei este o dovadă de putere interioară și de voință extraordinară – cele care au ajutat-o să valorifice aceste tehnici și să-mi confirme că, atunci când există deschidere și voință, se poate!
Gândul de a ajunge în scaunul cu rotile mă îngrozea…
Roxana
Daniela este omul care, mai bine de 28 de ani, a fost nevoită să trăiască cu dureri de picioare, o așa-numită neuropatie, o durere în care nervii picioarelor sunt afectați, dar pentru care medicina nu avea o cauză.
Ce m-a impresionat la Daniela este faptul că ea are formare medicală și a urmat lucrurile ca la carte. A făcut toate investigațiile necesare, a urmat recomandările medicale și, după mai mulți ani, a ajuns să fie dependentă de preparate pe bază de morfină, fără un succes real.
Medicina clasică, cu toată evoluția, nu a putut să-i vină în ajutor, dar ea a făcut ceva ce a condus-o mai departe: a început să caute acolo unde medicina clasică nu ajungea.
A avut deschiderea să ia în calcul și alte abordări, care i-au adus o ameliorare.
Dar a ajuns într-un punct în care, deși citise foarte multe și avea multe informații, nu a mai știut încotro se îndrepta, cum să le aplice. Erau întrebări profunde, iar momentul care a declanșat în ea o criză de transformare (căci așa o văd eu în acest context) a fost cel în care soțul, cu care a avut o relație deosebit de împlinită, a plecat din lumea fizică.
Atunci au apărut întrebări mai profunde: „Unde este? Este bine? Pot să-l mai ajut cu ceva?” Asta a determinat-o să meargă și în profunzimea ființei sale, așa că s-a deschis spre spiritualitate dintr-o perspectivă mai profundă decât dogma religioasă.
Următorul pas a fost să descopere conexiunea dintre corp și emoții, lecții de viață și a înțeles că nimic nu este întâmplător și că totul are un sens.
Atunci, se pare că drumurile noastre și chemarea sufletului ei au făcut să rezonăm.
Întrebarea care a intrigat-o și i-a deschis ușile spre adevăruri din interiorul său a fost: „Ce beneficiu inconștient am eu de pe urma bolii?”
A fost o căutare profundă și atunci a simțit că are nevoie de ghidare și, astfel, cu intenția de a afla și de a rezolva ceea ce stă ascuns sub diagnostic și sub durerile corpului, a hotărât să intre în programul destinat sănătății pe care l-am prezentat atunci.
Încă de la primele întâlniri m-au fascinat deschiderea și curiozitatea ei. Venea mereu cu întrebări practice, concrete, deschisă să împărtășească, fără rețineri. Nu a primit răspunsurile de la mine, a primit întrebările care să o ajute să-și găsească răspunsurile și astfel simțea cum mai pune o piesă de puzzle, mai face conexiuni, și „aha-urile” curgeau.
Dar nu a fost doar despre asta, a avut curajul și încrederea să meargă în profunzimea emoțiilor, a unor momente de șoc emoțional din trecut de care parcă și uitase, și atunci a înțeles cum acele emoții încercau să strige sub forma durerii.
Un moment important a fost cel în care a înțeles un mesaj mai profund pe care picioarele ei îl exprimau: neputința de a fi alături de mama în ultimele clipe de viață.
A deschis acea ușă după care se afla încă multă durere sufletească, dar a eliberat și a ajuns la împăcare.
Meditațiile de Theta Healing erau pentru ea adevărate ședințe de vindecare.
Renunțase deja la opioide, la miorelaxante și alte preparate care acționau la nivelul sistemului nervos și care îi dădeau stări de somnolență.
Dar s-a mai întâmplat ceva. Mai târziu, în această călătorie de transformare, a avut puterea să stea față în față cu durerea și să o depășească.
Astfel, după o criză de vindecare, manifestată ca dureri puternice, precum o colică renală, folosind și naturopatia, a reușit să rezolve o problemă legată de rinichi.
Dar asta nu a fost tot. Intoleranțele alimentare au dispărut și a înțeles că intoleranțele alimentare îi arătau ce anume nu tolera ea la oameni și la ea însăși.
Cu dedicare, a făcut progrese extraordinare legate de judecată și atunci a început să-i vadă pe cei din jur diferit, ca și cum și ei aveau deschidere spre schimbare.
După 28 de ani de dureri persistente, după ce iarăși a aplicat tehnici de a depăși durerea fizică, a trăit 2 săptămâni în care nu a mai avut nicio durere. Pentru prima dată a experimentat starea de bine.
Dar, la fel de bine a observat că atunci când e „neatentă” și se mai cumulează emoțiile, durerile parcă tot mai vor să reapară. Însă acum știe că, odată eliberată tensiunea, nici corpul nu mai țipă de durere.
Pe mine m-a fascinat transformarea ei, atât medical, cât și interior.
A luat această ghidare și, prin perseverență, curaj și dedicare, a transformat-o în eliberare și înțelepciune.
Dar cel mai bine, află această poveste direct de la ea.
Eu pot doar să spun: felicitări, Daniela, că ai ascultat și urmat chemarea sufletului tău și că ți-ai dat voie să faci ceea ce pastilele nu au puterea să facă: o transformare minunată!
Răspunsul pe care l-a găsit la acea întrebare este că: „Mi-am dat seama că boala a fost despre a mă cunoaște pe mine, despre a evolua și despre a fi varianta mea cea mai bună.”
Mi-am dat seama că boala a fost despre a mă cunoaște pe mine, despre a evolua și despre a fi varianta mea cea mai bună...
Daniela
Voiam să rezolv probleme de sănătate și să îmi pot gestiona emoțiile. Pe parcursul proiectului am descoperit mai multe metode de eliberare a emoțiilor, a fricilor și mi-a fost drag de Mihaela că avea o deschidere foarte mare față de tot grupul și o simțeam implicată și gata de rezolvare pentru fiecare persoană în parte.
Eu am intrat cu gândul să rezolv partea de colon iritabil și acest lucru a fost posibil datorită Mihaelei și grupului minunat din care am făcut parte.
Sunt optimistă și am încredere că orice problemă are o rezolvare.